TRANDAFIRUL

Esti trandafirul vietii mele

Ce doar o data infloreste...

INIMA DE GHEATA

Ma întrebi de ce inima-i rece

Dar ai uitat pumnalul din ea

Trădările tale,cuvintele seci

Durerea ce-ai revărsat-o cândva

Ma întrebi de ce sunt de gheață

Dar ai uitat cât ardeam pentru tine

Și torța ai stins-o,acum e tăciune

Udată de lacrimi și de suspine

Ma întrebi de ce ochii sunt reci

Dar ai uitat cât plângeau pentru tine

Atunci când viclean și șiret amăgeai

Și crud îmi rupeai bucățele din mine

Ma întrebi de ce inima-i gheață

Oare pe cine să pedepsesc

Pe tine trădătorul,mișelul

Sau tot pe mine că te iubesc?

PLOAIA DE AMARACIUNE

Aud din nou cum plânge cerul

Și cântul lui e-așa de trist

La fel ca lacrima ce-mi cade

Încet pe-obrazul de învins

Credeam cândva că mă iubești

Oh,cât am ars eu pentru tine

Dar ploaia le-a spălat pe toate

Și-a făcut rău să pară bine

Aud în noapte cum mă strigi

Alerg,alerg,cu dor nestins

Dar ploaia crudă mă trezește

Îmi amintește că-i un vis

Credeam cândva că te iubesc

Dar ars-am și-acum sunt tăciune

Și la sfârșit tot ce mai am

E-o ploaie de amărăciune

OCHII BRUNI

Sub pletele tale negre 

Se-ascund norii de furtună

Ochii reci ca două lacuri

Mă străpung cu undă brună

Și la pieptul tău cel cald

Mi-am strâns mâinile ușor

Dar nepăsător ca stânca

Tu nu vezi cât te ador

Iar îmbrățișarea-i seacă

Tot ce îmi poți dărui 

Sunt deșerturi fără oaze

Părăsite și pustii

Sub genele lungi și dese

Ascunzi tainic un izvor

Lasă-mă te rog să beau

Și să gust al tău amor

Dar tu,bucată de ghiață

Te retragi cu vag suspin

Într-un loc ce eu nu-l știu

Lăsându-mă-n al meu chin

HERUVIM STRALUCITOR

Tu heruvim strălucitor

Stăteai în tronul de domnie

Alăturea de Dumnezeu

În nesfârșită bucurie

Timpane,imnuri și-alăute

Erau mereu în slujba ta

Cântai alături de alți îngeri

Și-n Dumnezeu voiai a sta

Tu heruvim ocrotitor

Un paznic al desăvârșirii

Erai un înger răpitor

Pe aripile nemuririi

Nelegiuirea te-a cuprins

Uitat-ai cântecele alese

În loc de slavă pentru Tatăl

Mândria a început a țese

Iar locul tău de lângă tron

În goliciune te așteaptă

Ești fiul cel rătăcitor

Ce nu mai vede calea dreaptă

Cântările s-au stins demult

Nu mai slăvești pe Dumnezeu

Întunecimea șade-n tine

Iar sufletul iți este greu

Dar Tatăl te vrea înapoi

Și frații tăi te strigă-n cor

Când vei lăsa întunecimea

Tu,heruvim strălucitor?