La umbra unui vechi castel
Eu te aștept cu încântare
Apusul îmi scaldă ochii
Și freamăt a nerăbdare
Te văd cum vii cu pas domol
Pe o cărare șerpuită
În ochii tăi adânci citesc
Acea iubire infinită
Castelul se pierde-n noapte
În brațele tale mă strângi
Sub cununile de stele
Mă săruți cu buze dulci
Iar când dimineața vine
Tu pleci și rămân fiorii
Eu cad în melancolie
Și iar mă îmbată zorii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu