Tu ești corabia care mă poartă
Prin marea furtună a vieții
Îmi ești lumina și singurul far
Și unicul leac al tristeții
Tu ești țărmul spre care mă duc
Atunci când ape se sting
Singurul mal pe care îl văd
Pe care pot să-l ating
Tu ești corabia care mă poartă
Pe valurile unei vieți tulburate
Și locul magic în care ajung
Când piere ultima noapte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu