TAINA INIMII

O inimă care-și cunoaște taina

Cea zăvorâtă milenii în abisuri

Atât de mare e iubirea,cât cerurile toate

Cum să cuprinzi în palme necuprinsuri

Oceanul de lumină, seva din Pomul vieții

Adâncă e chemarea pe căile iubirii

O aripă de înger încet te va cuprinde

Ducându-te dulceag pe culmile smintirii

O inimă care își știe taina

Desertăciunea n-a reușit deloc să-i ia

Nicicand iubirea care o înobilează

Și o preface într-o frumoasă stea

INIMA IN SANGE

Nu am crezut vreodata că iubirea noastră

Semețul munte înălțat spre nori

Va fi sub forma unei păsări frânte

Și se va prăbuși în ultimul ei zbor

Nu am știut că soarele ce ne hrănea 

Va prinde ziua-n care se va stinge

Acoperind cu întunericul brutal 

Urma lăsată de-o inimă în sânge

Nu am văzut lacrimi,nici tu nu ai văzut

Cine ar fi simțit adâncul dintre noi

Fost-am uniți ca unul sub amurguri

În sărutări nicicând n-a fost război

Nu am crezut vreodată că tu mă vei trăda

Cel mai iubit,iți închinasem viața

Dar orice vis,oricât e de frumos

Sfârșește tragic,sumbru,dimineața

DESPRINDEREA

O nebunie,obsesie sau boală

Ciudate vorbe care descriu iubirea

În lumea asta gri,așa tristă și goală

Unde domnește pururi dezamăgirea

Of,am visat la fel ca un lunatic

Și am sperat ca cel ce stă să moară

Că prin absurd nu-mi va ieși suflarea

Desprinderea de viață sigur nu o să doară

Of,cât de naivă-am fost să cred atunci

Nu am știut că ești lumina mea

Că pot trăi fără atingeri dulci

Și iată acum m-a cotropit noaptea

O nebunie,obsesie sau boală

Și ele erau miere când te aveam pe tine

Dar și așa prefer marea minciună goală

Decât un adevăr,că te-am pierdut,iubire