O inimă care-și cunoaște taina
Cea zăvorâtă milenii în abisuri
Atât de mare e iubirea,cât cerurile toate
Cum să cuprinzi în palme necuprinsuri
Oceanul de lumină, seva din Pomul vieții
Adâncă e chemarea pe căile iubirii
O aripă de înger încet te va cuprinde
Ducându-te dulceag pe culmile smintirii
O inimă care își știe taina
Desertăciunea n-a reușit deloc să-i ia
Nicicand iubirea care o înobilează
Și o preface într-o frumoasă stea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu