Castelul trunchiat de neiubire
Coloanele de marmura sunt maini
In el si tu si eu am fost candva stapani
Acum uitarea incet l-a coperit
Amarul s-a sculptat pe pietre de granit...
O rochie masoara podelele de ceara
Prins intre degete troneaza trandafir
Am mers pe urma pasilor si te respir
De dorul greu imi vine iar a plange
O bufnita a spart un geam si aripa-i se frange.
Pe geamul straveziu mi-am aruncat iar ochii
Un corb ce sta pe-o craca imi tipa viguros
I-am prins pe ghiara cea din dreapta coala
Si am trimis spre tine iar slove de prisos.
Castelul e umbrit de taina lunga-a noptii
Cu degete ma reazam de pietrele pustii
Incep cantarea veche cand suna orologiul
Si te astept cu lacrimi si te astept...sa vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu