O frumusețe rece de iarnă
Ochii precum două lacuri de gheață
Pletele lungi se varsă pe umeri
Cascade albastre lipsite de viață
Pielea e albă ca ninsoarea cernută
Un abur firav se naște pe față
Femeie cu ochii albaștri ca cerul
Ea plânge și totul preface în gheață
O mână timidă ce tremur se face
Picioarele goale dansează ușor
Iar ea se transformă în fulgi de zăpadă
Și lasă în urmă iubire și dor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu