Amar,lacrimi și plânset
Noian de vise moarte
Mă scaldă în tristețe
Și-n dorințe deșarte
Cândva am fost un înger
Aveam lumină vie
Zburam prin rai feeric
Eram o bucurie
Dar ce nefast destin
Să vreau a ști durerea
Iar vorbele cu fiere
Înlocuiesc tăcerea
Deșertăciune-s toate
Că toate-mi vor pieirea
De asta vreau în moarte
Să-mi caut izbăvirea
Cândva am fost un înger
Și Tatăl mă iubea
El mă iubește încă
Dar calea-mi este grea
Dar ce nefastă zi
Când am ales durerea
Iar lacrimile vii
Înlocuiesc tăcerea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu