CEASUL DOISPREZECE

Cu ce-aș putea asemăna iubirea

Cu un mormânt ce îmbrățișează rece

O gură de granit mă prinde momitor

Și-mi cântă imn în ceasul doisprezece

Cu ce-aș putea asemăna iubirea

Poate cu glas amar de îngropăciune

Cu giulgiul alb al unei minți fantasme

Cu jertfa unei inimi topită în tăciune

Cu ce-aș putea asemăna iubirea

Cu un verset coclit de demonii din iad

Cutreierând pământul și înrobind umanul

Făcând și un blestem ca să ne pară fad

Cu ce-aș putea asemăna iubirea

Cu un izvor ce seacă dar adapă

Ademenind viclean naivii doritori

Ce vor sfârși zâmbind într-o pustie groapă