Tu mereu vei fi izvorul
Esența dorinței mele
Dorul care mă apasă
Pulberea lină de stele
Tu mereu vei fi minunea
Licoarea care mă îmbată
Mă gândesc din nou la tine
Dacă ai veni odată
Tu mereu vei fi lumina
În densele mele tenebre
Dar cobori din ceruri albe
Și liniștea se așterne
Tristețea iar mă cuprinde
Spre stele când mă petreci
Nu mai simt decât durere
Când tu te grăbești să pleci
Rămâi te rog o noapte
Nu vreau ca să mai plâng
Ști bine,dintre toate
Doar tu îmi ești în gând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu