Ca un copac cu ramuri uscate
Așa multă sete în suflet se cerne
Încet pe pământ cad frunzele moarte
Tăcerea amară ușor se așterne
Ca un ocean fără apă și valuri
Secat pe vecie de arșița vieții
Nu se mai zbate și nu mai tresare
Iubirea în suflet,din marea tristeții
Ca o stea ce rătăcește prin cosmos
Și arde cu dor,făclie a nopții
Dorește un țel și o dragă pereche
Dar e supusă capriciilor sorții
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu