În lungă tăcere îmi înfășor durerea
Zâmbesc,dar sufletul meu plânge
O lacrimă fugară o șterg de pe obraz
Iar inima mi se cufundă-n sânge
Nimeni nu știe despre lupta mea
Nici despre nopțile în care nu am somn
Îmi port povara care e mult prea grea
Și mă cutremur prin vise când adorm
În lunga noapte a sufletului meu
Mă duc pe Râul Morții cu vie speranță
O mângâiere blândă fața de-acest chin
Pe care oamenii îl mai numesc și Viață
Nimeni nu știe despre iadul meu
Nici despre demonii care mereu îndeamnă
Să fug și să renunț la tot ce mă mai doare
Să pier ca frunza într-o frumoasă toamnă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu