Un înger timid cu aripi senine
Se-avântă din cer, jertfind nemurirea
Cunoaște rușinea și rob al țărânii
Trudește în trup neștiind fericirea
Un înger sfios cu aripi de rouă
Râzând se aruncă în ultimul zbor
Coboară din ceruri,uitarea îl prinde
Și lasă în urmă un strigăt de dor
Un înger cuminte cu aripi de nea
Cu glas de copil și ochii adânci
Căzut-a nostalgic din cerul o mie
Un fulger albastru din bolte prelungi
Un comentariu:
MULTUMESC.TE IU....CE-AI SPUNE DE O INTALNIRE PE SATURN,PE O INSULITA MARE CAT TOT PAMANTUL,ORI PE PAMANTUL PACATOS,ACOLO AR FI MAI PUTINE SAU DELOC,ACOLO AM AVREA COPII DOAR PRIN SARUT PE FRUNTEA TA,PE GURA TA,PE SANII TAI,SI-ATATA DE FRUMOS SI SFANT.
Trimiteți un comentariu