INIMA SI MINTEA

Si INIMA ii spune mintii:

"Vreau sa iubesc din nou.Oh,cata iubire este in mine...Cauta pe cineva care sa vrea iubirea mea! Ce mai astepti? "
Si MINTEA ii spune inimii:
"Oh,biata inima proasta! Nu ai inteles inca ca nu te alegi cu nimic decat cu ghimpi in tine?De ce nu vrei sa intelegi ca oamenii nu au nevoie de iubire,pentru ca le plac ranile lor?Pastreaza pentru tine ce ai si nu te mai sinucide...din nou!"
Si INIMA spune:
"Dar....De ce esti asa de dura cu mine,Minte?Sti bine ca voi invia de fiecare data! Ce conteaza ca ma sinucid pentru unul si altul,cata vreme imi indeplinesc menirea?"
Si MINTEA spune:
"Ma inebunesti de cap! Ai uitat ca menirea ta este sa bati si a mea sa iti spun pentru cine sa bati? Si cand iti spun ca bati aiurea,sa sti ca asa este! Nu mai schimba ritmul tau firesc si nu te mai avanta increzatoare,ca te vei alege iar cu probleme! Sa nu vii la mine apoi plangandu-ti de mila,sa nu imi ceri sa te consolez."

Si INIMA spune:

"Dar asta e treaba ta...sa ma consolezi.Sa imi dai explicatii...Sa imi spui de ce atunci cand eu ma deschid,altii se inchid in fata mea.Sa imi spui de ce cand ma duc curajoasa in intampinarea altei inimi,ma aleg doar cu fasii rupte din mine.Nu inteleg,deci tu trebuie sa imi spui,pentru ca asta e rolul tau".
Si MINTEA spune:
"De cate ori ti-am zis oare Inima ca nu esti inteleapta? Degeaba vrei sa fii curajoasa,nu toate inimile au curajul tau! Degeaba te lupti sa bati daca nu ai pentru cine! Degeaba vrei sa iubesti,daca nu ai ce.Alege corect! Tu ai un dar.Dar ai grija cui daruiesti darul tau! "

SPUNE-MI

Spune-mi iubite
In noptile cu furtuna si planset,te gandesti la mine?
In diminetile mohorate cu soare palid ma cauti printre nori?
In patul tau se odihneste altcineva cand eu nu sunt?
In mintea ta apare cateodata chipul meu?
In trupul tau apar fiori cand numele mi-l spui?
In sufletul tau ai gasit un sanctuar si pentru mine?
Mai spune-mi
In noptile in care nu ai somn ai vrea sa iti inchid eu pleoapele?
In diminetile vesele ma mai cauti printre trecatori?
In zilele cu soare zambesti cand te gandesti la mine?
Spune-mi iubite
Oare sunt mai frumoasa pentru tine decat stelele pe cer?
Oare sunt mai dorita de tine decat lumina ochilor?
Oare ai sacrifica tot ce ai pentru un zambet de al meu?
Caci daca astea nu le simti,nu ma iubesti.

MÂNGÂIETORUL

Cu sabia cufundata in sange,cu hainele rupte si fata manjita,cu ochii intristati de ororile vazute si cu sufletul tanjind dupa pace,te-am cautat.

Cu mainile tremurand de oboseala,cu mintea chinuita de fantasme,cu sufletul torturat de demoni zi si noapte,te-am cautat.

Cu picioarele vlaguite,cu gatul uscat de sete,infometata si infrigurata,te-am cautat.
Asa cum mortii se odihnesc si oasele lor isi gasesc linistea,asa ma linistesc si eu in tine si sufletul meu incarcerat este liber.
Asa cum pasarea zboara peste codri si se simte ca fulgul,la fel se simte trupul meu cand ma privesti prin oglinzile sufletului.
Tu esti despovaratorul meu,care imi iei greutatile din spate.
Tu nu te lupti cu nimeni si nimic,pentru ca asta e rolul meu.
Eu ma lupt ca nimeni sa nu intre pe poarta sufletului tau si sa mi te ia.
Tu esti sanctuarul meu,acolo unde eu aduc jerfta Domnului.
Tu esti templul meu,acolo unde ma rog si Dumnezeu imi vorbeste.
Tu esti cantarea de multumire ce o inchin ingerilor.
Dulceata vorbelor tale,mangaierea palmelor tale,caldura trupul tau si intelepciunea ochilor tai batrani ma fac sa ma simt un copil.
Privirea ta senina,blandetea de pe chipul tau,buzele tale arcuite sunt tabloul pe care eu imi odihnesc ochii.
Ranile mele se vindeca ca prin minune cand stau la adapostul bratelor tale.
Tu esti coconul care ma apara de furtuna,de fulgere si ploaie rece.
Tu esti locasul unde sfintenia ma inconjoara.
Cu inima inotand in lacrimi,te-am cautat neincetat.
Cu sufletul zdrentuit ca panza rupta a unei corabii,te-am cautat.

Cu mintea chinuita de gandul ca nu te voi gasi,te-am cautat.

Iar tu nu ai aparut in zgomot de sabii,de scuturi si de sulite.
Nici pe un nor auriu,plutind din vazduh,la fel ca ingerii.

Nici ca protectorul care ma salveaza de propriile tenebre.
Atunci cand ma lasi din brate,tenebrele mele se intorc.
Tu nu esti aici sa ma salvezi,ci sa imi oferi un ragaz de odihna.
Iar dupa ce imi oferi odihna pleci,iar eu ma intorc la lupta.
Si dupa nesfarsit razboi si suferinta,iata trupul meu se ofileste,taria bratelor slabeste,ochii nu mai vad ca altadata si urechea este surda.
Si cand parul mi-a incaruntit si oasele mi s-au slabanogit,te chem.
Si cand te chem apari ca altadata,neschimbat.
Si cand ma saruti,sufletul meu e in sfarsit eliberat.

Tu esti Mangaietorul meu.

DRAGUL MEU

Dragul meu iubit din trecut,prezent sau viitor

Te-am intalnit sub nenumarate chipuri,m-ai atins cu mai multe perechi de maini,m-ai sarutat cu nenumarate guri si m-ai imbratisat de mii de ori.Te-am simtit in felurite chipuri si m-ai iubit in felurite chipuri.

Tu,cel din trecut,prezent si viitor ai vrut mereu sa ma iubesti.Unele parti ale tale au reusit sa faca asta,altele nu.

Gura ta m-a iubit in saruturi,dar inima ta era rece.Bratele tale erau calde,dar mintea ta ma judeca.Cuvintele tale erau aspre,dar corpul tau ma dorea.Cuvintele tale erau dulci,dar cu trupul tau m-ai tradat.

Am incercat sa te regasesc intrunul singur,dar am primit doar bucati din mozaic si niciodata intreg tabloul.Am incercat sa renunt la vorbele dulci si sa ma multumesc cu imbratisarea.Am vrut sa renunt la trupul tau si sa ma multumesc cu inima ta.Am vrut sa renunt la bratele tale,dar sa ma porti mereu in inima si nu te-am avut niciodata complet.

Dar iata,stau intreaga in fata ta acum,decisa mai mult ca niciodata sa te iubesc pe de-a-ntregul,dar tu iarasi vii la mine pe bucati.

Imi spui ca mintea ta ma iubeste,dar inima inca nu e destul de calda.In alta zi imi spui ca inima arde pentru mine,dar mintea ta ma tine la distanta.In unele zile ai vrea sa ma imbratisezi,dar in altele te bucuri ca esti departe de mine pentru ca asa nu-ti deranjez sanctuarul.

In unele zile ma doresti si in altele imi spui ca pot sa fiu cu altul.

Dar de ce imi oferi numai fragmente de iubire? Oare nu merit mai mult decat resturile de la masa ta? Ai daruit tot ce aveai celorlalte si pentru mine nu mai ai nimic? Si daca nu mai ai nimic,de ce mint buzele tale ca ai pentru mine mult? De ce imi dai iarasi bucati de promisiuni?

Nu intelegi ca vreau TOTUL? Oglinda intreaga va reflecta mereu mai bine decat oglinda sparta in bucati.Aceasta e o iubire deformata.

Azi vrei sa te lupti pentru mine,dar demonii tai interiori nu te lasa.

Maine vrei sa lupt eu pentru tine,dar daca o fac ma indepartezi.

Poimaine te-ai decis ca vei lupta,dar eu am obosit sa te astept.

Nu intelegi ca viata este scurta? Oare cate zile ai pierdut deja gandindu-te ca nu ma poti niciodata avea? Daca ai fi folosit acele zile ca sa te apropii de mine nu ai fi mai fericit acum? Daca in loc sa cheltui saptamani ingrijorandu-te ca ma vei pierde,le-ai fi petrecut scriindu-mi zilnic o scrisoare de iubire,oare nu as fi fericita acum?

Cate minute din viata vei mai pierde gandind ca NU POTI si cate vei folosi crezand ca POTI? Iubirea nu cere mare intelepciune,nu cere razboaie fara sfarsit,nu cere lacrimi sau zbucium,ci o farama de curaj.

Stiu,sunt o fricoasa,de asta iti cer sa fii tu curajosul.Stiu,esti un fricos,de asta imi ceri sa fiu eu curajoasa.Haide sa fim curajosi IMPREUNA!

Poate ma iubesti dar nu o sti inca.Poate nu te iubesc si niciodata nu voi putea.Poate nu ma iubesti,dar te amagesti.Poate te iubesc si nu o stiu.DAR CEVA ESTE INTRE NOI.Doua masti pe care cu usurinta le dam jos.

Ti se pare IMPOSIBIL? E simplu.Taie “IM”ul  si totul devine POSIBIL.

AGONIE DULCE

Tu demon negru venit-ai din adânc 

 Ce agonie dulce când tu pătrunzi în mine 

 Simt mâinile aspre ce mă sugrumă-n vis 

 Și gust urlând dintr-un extaz promis 

  

  Tu diavol negru venit-ai dintr-un iad 

 Ce agonie dulce când poruncești stăpâne 

 Mâinile tandre ce mă cuprind în vis 

 Îmi dau plăcerea ce nu se poate spune 

  

 Tu cel viclean venit-ai într-o noapte 

 Ce agonie dulce când tu m-ai păcălit 

 Cu mângâieri deșarte m-ai amețit iubite 

 Și buzele și trupul îndată le-am jertfit 

  

 Tu cel amăgitor venit-ai la crepuscul 

 Ce agonie dulce când tu m-ai înjosit 

 Cu lacrimi pe obraz m-am dăruit eu toată 

 Și am gustat cu greu dintr-un amor silit 

  

  

BLESTEM

Așa de istovit să-ți fie sufletul 

 Încât când vezi tenebre să te bucuri 

 Să cânți jalnică odă la un pian anost 

 De tot ce e urât cu greu te scuturi 

  

 Așa de obosit să-ți fie spiritul 

 Încât nu mai suporți să vezi culoarea 

 Doar alb și negru pe-o tablă de șah 

 Și-o misie sepulcrală ți-e chemarea 

  

 Așa de zăvorit să-ți fie oare duhul 

 Încât deși ai aripi tu nu mai vrei să zbori 

 Cu ochii larg deschiși tu guști tenebre 

 Nesuportând ca să mai simți miros de flori 

  

Așa să fii de trist cum sunt și eu 

 În întuneric vei plânge când te chem 

 Vei crede că eu îți sunt izbăvirea 

 Dar tot ce vei primi este-un blestem