MÂNGÂIETORUL

Cu sabia cufundata in sange,cu hainele rupte si fata manjita,cu ochii intristati de ororile vazute si cu sufletul tanjind dupa pace,te-am cautat.

Cu mainile tremurand de oboseala,cu mintea chinuita de fantasme,cu sufletul torturat de demoni zi si noapte,te-am cautat.

Cu picioarele vlaguite,cu gatul uscat de sete,infometata si infrigurata,te-am cautat.
Asa cum mortii se odihnesc si oasele lor isi gasesc linistea,asa ma linistesc si eu in tine si sufletul meu incarcerat este liber.
Asa cum pasarea zboara peste codri si se simte ca fulgul,la fel se simte trupul meu cand ma privesti prin oglinzile sufletului.
Tu esti despovaratorul meu,care imi iei greutatile din spate.
Tu nu te lupti cu nimeni si nimic,pentru ca asta e rolul meu.
Eu ma lupt ca nimeni sa nu intre pe poarta sufletului tau si sa mi te ia.
Tu esti sanctuarul meu,acolo unde eu aduc jerfta Domnului.
Tu esti templul meu,acolo unde ma rog si Dumnezeu imi vorbeste.
Tu esti cantarea de multumire ce o inchin ingerilor.
Dulceata vorbelor tale,mangaierea palmelor tale,caldura trupul tau si intelepciunea ochilor tai batrani ma fac sa ma simt un copil.
Privirea ta senina,blandetea de pe chipul tau,buzele tale arcuite sunt tabloul pe care eu imi odihnesc ochii.
Ranile mele se vindeca ca prin minune cand stau la adapostul bratelor tale.
Tu esti coconul care ma apara de furtuna,de fulgere si ploaie rece.
Tu esti locasul unde sfintenia ma inconjoara.
Cu inima inotand in lacrimi,te-am cautat neincetat.
Cu sufletul zdrentuit ca panza rupta a unei corabii,te-am cautat.

Cu mintea chinuita de gandul ca nu te voi gasi,te-am cautat.

Iar tu nu ai aparut in zgomot de sabii,de scuturi si de sulite.
Nici pe un nor auriu,plutind din vazduh,la fel ca ingerii.

Nici ca protectorul care ma salveaza de propriile tenebre.
Atunci cand ma lasi din brate,tenebrele mele se intorc.
Tu nu esti aici sa ma salvezi,ci sa imi oferi un ragaz de odihna.
Iar dupa ce imi oferi odihna pleci,iar eu ma intorc la lupta.
Si dupa nesfarsit razboi si suferinta,iata trupul meu se ofileste,taria bratelor slabeste,ochii nu mai vad ca altadata si urechea este surda.
Si cand parul mi-a incaruntit si oasele mi s-au slabanogit,te chem.
Si cand te chem apari ca altadata,neschimbat.
Si cand ma saruti,sufletul meu e in sfarsit eliberat.

Tu esti Mangaietorul meu.