Așa de istovit să-ți fie sufletul
Încât când vezi tenebre să te bucuri
Să cânți jalnică odă la un pian anost
De tot ce e urât cu greu te scuturi
Așa de obosit să-ți fie spiritul
Încât nu mai suporți să vezi culoarea
Doar alb și negru pe-o tablă de șah
Și-o misie sepulcrală ți-e chemarea
Așa de zăvorit să-ți fie oare duhul
Încât deși ai aripi tu nu mai vrei să zbori
Cu ochii larg deschiși tu guști tenebre
Nesuportând ca să mai simți miros de flori
Așa să fii de trist cum sunt și eu
În întuneric vei plânge când te chem
Vei crede că eu îți sunt izbăvirea
Dar tot ce vei primi este-un blestem
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu